Că tot trecu valul celebrării brâncușiene, acum putem vorbi serios despre o greșeală foarte des întâlnită cu privire la opera sculptorului român.

După toată această mascaradă mediatizată, după toate memeurile noi, diversele postări nostalgice și comemorative, a brâncușilor personali, a abordărilor mai mult sau mai puțin contemporane și a tuturor părerilor, a ieșit la iveală o greșeală pe care, din grabă sau din obișnuință, mulți o fac. Aceasta vine să strice sensul de bază al uneia dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși; Coloana infinită.

Coloana infinitului este denumire malformată a operei pe care Brâncuși a făcut-o cadou țării lui, numind-o Coloana recunoștinței fără sfârșit. Această mutație a denumirii prime este cel mai probabil întâlnită din cauza generalizării folosirii greșite în surse precum manuale, cărți, broșuri, articole, știri, ba chiar și în nume de străzi, alei sau parcuri (Parcul Coloana infinitului din Târgu-Jiu).

Obișnuința datează din perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej, când ideea de recunoștință a părut prea patetică și neproletară, și s-a decis astfel ca monumentul să fie lăsat anonim, prin desființarea plăcuței de prezentare, pusă la bază chiar de Brâncuși. Așa a apărut noua denumire pe care o întâlnim atât de des astăzi.

Prin lipsa de atenție la ceea ce ar putea semnifica Coloana Infinitului, riscăm să ne trezim vorbind despre opera sculptorului, fără să părem că am citit ce trebuie și de unde trebuie. De fapt, de cele mai multe ori, când credem că știm prea multe, se poate să ni se întâmple să omitem câte ceva.

Să facem o trecere în revistă a câtorva greșeli în publicații online.

Există, de asemenea, în câteva surse și scrierea corectă a Coloanei Infinite, însă mult mai rar întâlnită. Putem întâlni și alte cazuri în care oamenii au aflat de undeva că există o problemă a denumirii și ocolesc situația, folosind pur și simplu Coloana sau preferă să scape de probleme, folosind dintru început Coloana fără sfârșit sau Coloana nesfârșită.

Variante ale celebrei Coloane au fost concepute încă din 1918, iar prima apariție a avut loc în 1926, în cadrul unei expoziții la New York, sub numele Endless column. Criticul de artă Sidney Geist menționează într-un eseu din Art Institute of Chicago Museum Studies (Vol. 16, No. 1) că atât datarea, cât și numele lucrării sunt controversate. Bucăți de trunchiuri de copaci, tăiate oblic, au fost văzute în atelierul său încă din 1906, iar în ceea ce privește denumirea, Geist scrie că în cataloagele din 1933-1934, lucrarea este cunoscută publicului atât sub numele Column Without End, cât și Endless Column. Acestea au devenit denumirile cele mai folosite în limba engleză, în timp ce variantele din limba franceză au fost Colonne sans fin și Colonne infinie.

În limba română, denumirea originală a variat între Coloana Infinită, Coloana Nesfârșită sau Coloana fără sfârșit, neexistând denumirea Coloana Infinitului, atât de des întâlnită astăzi. Telefonul fără fir al viului grai a transformat-o în Coloana Infinitului, care sună asemănător, dar care vine să schimbe drastic înțelegerea operei. Începem să ne gândim mai degraba cum ar arăta infinitul cu o coloană, decât să ne imaginăm o coloană infinită care sprijină cerul. Dar, așa cum Brâncuși le-a reproșat celor prezenți la inaugurarea monumentului de la Târgu-Jiu, noi nu înțelegem ceea ce el ne-a oferit. Întrebat de Arethia Tătărescu ce nume va purta lucrarea, sculptorul a spus sa fie numită Scară la cer, însă după ce a remarcat nedumerirea de pe chipul Arethiei, el a reformulat, numind-o Coloana recunoștinței fără sfârșit.

„Când alegea să spună numele operei în franceză, Brâncuşi nu spunea La colonne sans fin, ci La colonne infinie, deşi în monografiile în limbi străine apărute după moartea artistului este uzuală titulatura Colonne sans fin”, scria Ștefan Georgescu-Gorjan în Amintiri despre Brâncuși.

Brâncuși a fost și a continuat să fie în memoria colectivă un sculptor foarte popular, deși opera lui nu a putut fi descifrată în profunzime decât de un grup restrâns de oameni. Acest artist, a cărui operă cuprinde mai multe straturi de înțelegere, este considerat din capul locului genial. Brâncuși se pare că este atât al celor simpli, cât și al celor care ridică simplitatea ca pe o Scară la cer.

Toate acestea fiind spuse, vă urăm, acolo unde este cazul, spor la reeditări!

Text: Isabela Văduva & Alex Iacob

Dacă ți-a plăcut, susține proiectele noastre!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top