visul

am strigat în vis s-a auzit în camera noastră ai țipat să tac și-a auzit
cea pe care o visam apoi a răspuns în visul tău și-ai strigat în visul
celui pe care-l visai cel care te visa te-a întrebat ce-ai zis s-a auzit în camera lui
cea cu care dormea a strigat în camera celei pe care o visam noi am răspuns în visul tău
apoi ne-am trezit în visul ei și am strigat și-a auzit cel pe care-l visa
și-a întrebat ce-am zis eu am răspuns în visul tău tu ai răspuns în visul lui
el s-a trezit în visul meu și-a strigat în camera lor ea a răspuns în camera noastră


sunetul

se propagă în craniu scalpul vibrează culori în aură
pășești luminând trotuarul fluieri în triluri îngerești
din depărtare se aude ambulanța te oprești și faci liniște
aura se stinge te ascunzi după un stâlp electric
ambulanța trece în viteză vacarmul se pierde odată cu ea
printre străduțele ce șerpuiesc orașul și visul se oprește aici
îmi întorc perna și-o strivesc cu fruntea fierbinte
se face că sunt un dispozitiv mecanic
din care ies fotografii care nu spun nimic


dimineață

un porc soarbe luna din băltoaca murdară
șoarecele călare pe șobolan foșnește în grămada de frunze
în visul ei se aude o farfurie care se sparge
vibrația nopții se strecoară printre obloane
din somn pisica ciripește un cântec păsăresc
pic pe acoperișul de tablă pic-pic din bec în pahar
ea dezbracă perna și o aruncă din pat
o rază de lumină încinge lingurița prin geam


ultima zi de iarnă

degetul mare de la picior se freacă de celălalt deget
ca și cum cineva ar pocni pe ritmul melodiei
notele joase ale tăcerii tonul baritonal al vidului
podeaua de lemn trosnește apoi un fâșâit
al pielii ca pașii mărunți ai șoarecelui
limba arată minutele coboară o măsură
se împiedică de papuc ea tresare
încheie melodia trâgând aer apoi expirând lung
ca ultima zi de iarnă în villeneuve


apocalipsa

la nivel microscopic apocalipsa vine de câteva ori pe zi
numai microbul antrenat rezistă particula care previne
și umple debaraua cu conserve acoperă ferestrele cu aluminiu
se spală pe mâini poartă mască și combinezon de protecție
caria care și-a făcut fortăreață în dintele meu murdar


lună plină

o pocnitură a bătrânului dulap o făcu să tresară
apoi închise ochii la loc și se întinse
o stea cădea de-a lungul ferestrei etajului inferior
din dreptul căreia o fetiță privea șoarecele pândind un greiere la gard


noaptea

zbura deasupra orașului urca și cobora apoi spărgea câte un nor pufos
căzu brusc și când să se izbească de pământ se trezi și țipă scurt
pisica ciuli urechile apoi se întinse și adormi la loc un picur aluneca pe geamul aburit
limba ceasului tic pe următorul minut apoi de afară
se auzi ropotul ploii ca și cum tocmai îi revenise auzul


peisaj

câinele se smucește în lanț o pisică trece nepăsătoare prin fața sa
ea își aprinde o țigară și își bagă picioarele în ligheanul cu apă fierbinte
pi pi pi strigă la puii care ciugulesc din vița de vie pisica se freacă de gard
câinele schelăie și dă din coadă pe uliță trece o căruță cu fân


joi

pătura îi dezvelește genunchii palma sub obraz tremuratul
pupilelor închise în vârtejul pereților ce fac planeta să se
învârtă invers ca și cum dimineața ar cânta cucuvele pentru
supraviețuitorii care cântă și dansează la balcoane


conserva

orizontul privit dintr-o conservă înaltă e un cerc în care iarba pomul bătrân și stelele se învârtesc în lumina lunii
sunetul metalic ca de talangă anunță deșteptarea
furnicile își povestesc ultimul vis în timp ce cutia
se rostogolește la vale împinsă de vânt


baia de seară

prima bulă de aer se ridică la suprafață apoi se sparge
cu încercarea de-a o prinde spuma i se prelinge în palmă
rafale de gânguri în ecoul ascuțit străpung pereții umezi ai orizontului
bebelușulul navighează pe marea agitată cu valurile ce se sparg pe gresia în carouri


bombardament

fumul țigării se răsfiră odată cu apropierea tavanului de cafeaua fierbinte
ceașca e spartă-n masă masa coboară un etaj cu tot cu etajul apoi
este făcută scânduri fotoliul de piele a fost pătat de un strop de cafea


primăvara

odată cu venirea lunii martie vântul s-a oprit și-au înflorit pomii
ca și cum după o viață nu mai auzi țiuitul din ureche și înnebunești


cafeaua

acum patru zile au zis cinci mii apoi zece mii două zeci de mii
trei zeci de mii dar diavolul nu s-a plictisit și-am vărsat cafeaua


psihoză

poarta de fier se lovește împinsă de vânt uleiul pocnește în tigaie
numărătoarea inversă a început la câteva străzi de noi primului
mort i se prelevă țesut din picior apoi a murit și doctorul și au mai murit
nimic mai apocaliptic decât grămada de cartofi congelați care se varsă
peste uleiul încins opresc televizorul și aprind lumina opresc aragazul
și răstorn tigaia în farfurie cât am mâncat n-a mai murit nimeni


spitalul

în prima cameră cineva râde în a doua altcineva plânge și tot așa
de-a lungul culoarului de la primul etaj al spitalului de animale


odă orbirii

când orbești simțul tactil configurează hărți imaginare auzul și mirosul se amplifică
deși nu poți privi apusul iarna și nu vezi piatra venind spre tine
sau trecătorul desculț care râde ori stelele căzătoare și mărul desprinzându-se
de pe creangă sau rusaliile înălțându-se la cer ca un nor roșu și curcubeul peste orașul infect
când orbești vezi o lume curată o feerie de culori în nuanțe de voci
reci sau calde claxonul autobuzului ca o zi mohorâtă mânuța copilului
mirosind ca cel mai frumos loc din paradis părul ei moale
suprafața mesei lucioase pierzându-se în vârfurile degetelor ca o galaxie
îndepărtată fotografiată din satelit mirosul ierbii sub tălpile goale
și respirația fierbinte a celui mai bun prieten al cărui ham te îndrumă
printre trecători savoarea unei budinci albastre covorul roșu ce te petrece
până-n castelul fermecat din vârful dealului pe-ale cărui trepte urci triumfător
printre zecile de-arome de la etaje unde te-așteaptă aceeași voce
a cărei înfățișare ți-o poți închipui în funcție de tonul cu care-ți vorbește
aceeași canapea același pat același pahar în culorile stărilor tale


stare de veghe

pleoapele se închid încet ochii se încălzesc odată cu sentimentul
de mângâiere buzele se întredeschid pieptul se ridică lent apoi coboară
în apartamentul de deasupra un pahar se sparge pe podea pupilele
se deschid rapid respirația se oprește apoi aerul este lăsat să iasă lung
pupilele se închid la loc un plescăit face șobolanul ce doarme în perete să tresară


pescărușul

fumul țigării se încrețește ca o balerină stângace spre fereastra deschisă
un pescăruș aterizează pe masă alunecând în încercarea de-a se întoarce
deschid gura și-l înghit sting țigara în scrumieră și închid fereastra


Foto & text: Dan Ciupureanu

Dacă ți-a plăcut, susține proiectele noastre!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top