Patru dimineața. Uber-ul apare din ceața ce învăluie Bucureştiul. Străzile reci şi aburinde sub razele farurilor şerpuiesc spre aeroport. Cinci fără douăzeci. Aeroportul aglomerat. Trec de control şi nimeresc în clasicul loc pentru fumat. Poți tăia fumul cu cuțitul. Fețe şi fețe. Bătrâni, tineri, doamne, puștoaice, romi şi țăranii cu IPhone care merg la „Pariggi”. Autobuzul ce duce la avion e plin de apă din cauza discordanței termice între afară şi înăuntru. Avionul pozează aburind în dimineață, încă noapte. Jdemii de metri altitudine şi, între reprizele de somn, zăresc Carpații înzăpeziți, răsăritul, norii pufoşi, iar mai apoi eolienele Franței. Căpitanul anunță începerea aterizării. Suntem aproape de sol, vreau să fotografiez – aparatul este izbit în geam, eu în aparat. Avionul face câteva eschive, lumea se agită, apoi este propulsat în sus cu cea mai mare viteză.

Căpitanul anunță pericolul iminent de prăbuşire, din cauza vântului puternic. Încă o tentativă de aterizare, istoria se repetă spre groaza noastră. La a treia încercare reușim să aterizăm, dar nu fără semnificative turbulențe, clătinări violente. Pasagerii aplaudă, unii își fac cruce.

Paris, la métropole, miroase a pişat, miroase a boală, castane coapte și parfum de emigrant. Sârbi, polonezi, români, africani, indieni, srilankezi și alte popoare se îndreaptă spre RER. Acasă, departe de casă.

Dan Ciupureanu

Foto & Text: Dan Ciupureanu

Dacă ți-a plăcut, susține proiectele noastre!

2 thoughts on “The way to Paris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top