În primul rând, nu mai sunt ai nimănui – sunt ai noștri.
Chiar înainte să existe ROLDA, a existat ceva extrem de important, ceva ce acum stă la baza organizației ca o misiune sacră – dorința de a ajuta fiecare câine în parte. Activitatea noastră nu stă în cifre, nu stă în eficiență, nici în putere de procesare. Chiar dacă bifăm aceste lucruri, ROLDA este construită pe ceva mai important decât atât. Anume, credința de nezdruncinat că dacă ne dedicăm suficient, fiecare câine salvat de pe stradă va avea un adăpost permanent.
De ce noi putem să salvăm și să nu eutanasiem?
Acesta este un subiect extrem de sensibil pentru cei care lucrează cu organizații care salvează animale de pe străzi. La urma urmei, totul se rezumă la resurse și la modul în care sunt alocate.
Chiar și în țări care s-au preocupat mai mult de situația animalelor fără stăpân, unele organizații care au participat în programele de reducere a numărului de câini de pe străzi puneau termen limită pentru păstrarea în adăpost a animalelor salvate.
Cam ciudat să spui că le salvezi dacă, până la urmă, chiar tu să le fii călăul. Dar așa au stat lucrurile în multe locuri. Statul plătea aceste organizații pentru a rezolva problema câinilor de pe străzi. Membrii organizațiilor făceau cât simțeau că pot, apoi, pentru a se asigura că resursele vin în continuare, câinii primeau un termen până la care puteau fi adoptați.
Astfel, asigurau eliberarea locurilor în adăpost și continuarea finanțării pentru a ridica mai multe animale de pe străzi. Așa au funcționat lucrurile și în România atunci când autoritățile au dorit să scape de stigmatul de țară a câinilor vagabonzi. Doar că metodele aplicate atunci au fost cel puțin subumane.
Dar ROLDA nu a fost creată pentru a fi un loc prin care să curgă bani din surse oficiale pentru servicii de curățare a străzilor. A fost creată pentru a salva fiecare câine în parte.
A început cu unul
Apoi unul câte unul până la o cifră de peste 100.000. Sună aproape ireal pentru o organizație care nu eutanasiază niciodată, nu-i așa? Dar se poate. Cu extrem de multă muncă și dedicare.
Primul câine salvat chiar dinainte să existe o organizație dedicată acestui țel a fost Printz. Unul dintre câinii luați de pe platforma fostului combinat siderurgic din Galați. Dana Costin l-a adus acasă și l-a îngrijit până la finalul vieții lui. Între timp, alți câini au fost luați din același loc, un spațiu pe atunci dezafectat în care se adunaseră în jur de 10.000 de câini.
Nesterilizați, unii sălbăticiți, flămânzi și chiar bolnavi, câinii fără stăpân controlau aproape în totalitate spațiul platformei siderurgice, iar oamenii din preajma combinatului făceau eforturi mari pentru a evita zona. Situația devenise periculoasă atât pentru oameni, cât și pentru animale.
Apoi au început eforturile de organizare – mai mulți oameni voiau să ajute, să se organizeze, a început strângerea de fonduri. Lucrurile au luat avânt atunci când o altă firmă a devenit interesată de terenul care trebuia „curățat” de câini.
Știind cum se rezolvau atunci acest tip de probleme, construcția adăpostului a luat avânt și ROLDA a fost creată pentru a salva cât mai mulți dintre acei câini.
Toți cei care au avut șansa de a deveni rezidenți ROLDA de-a lungul anilor, au trăit fericiți alături de propriile familii sau alături de proprii lor salvatori – echipa ROLDA.
Adăpost permanent pentru cățeii neadoptabili
Soluția găsită la ROLDA pentru cățeii neadoptabili? De a deveni adăpostul lor permanent.
Unii căței sunt zdrobiți pur și simplu de viața pe care au dus-o pe străzi. În cazul unora, bolile și traumatismele suferite cer îngrijire constantă și costisitoare pe care puțini potențiali stăpâni s-ar angaja să le acopere. Alții au avut sufletul atât de zdrobit de cruzime și abuzuri încât cu greu mai pot fi companioni calmi și echilibrați. Cu alte cuvinte, nu pot fi plasați în siguranță în casele unor familii deoarece ar putea avea reacții imprevizibile.
Dar cum am putea spune că am salvat acești câini, dacă drumul lor după ridicarea de pe stradă, s-ar termina tot la noi. Dacă noi i-am luat de pe stradă și tot noi le-am încheia parcursul în această viață. Nu ar fi prea corect și nu ne-am putea numi salvatori.
Cum ne întreținem rezidenții permanenți?
Dacă noi ca adăpost păstrăm toate animalele salvate, cum mai facem loc pentru cele pe care ar trebui să le luăm de pe stradă? Dar la ROLDA am găsit mereu soluții creative pentru orice a fost considerat de alții un obstacol de netrecut. Iată cum.
Activitatea organizației este susținută în totalitate din donații și sponsorizări. Cei care aleg să ne susțină știu foarte bine că avem această politică de non-eutanasie extrem de strictă. Prin urmare, știu și că acei căței cu condiții medicale costisitoare sau cu temperament agresiv nu pot fi dați în adopție.
Așa că donatorii și sponsorii noștri, oameni excepționali și care nu dezamăgesc niciodată, ne susțin activitatea pentru ca noi să putem să ținem în adăpost acești câini pentru tot restul vieților lor. Iar acest lucru ne umple din nou de recunoștință pentru acești oameni minunați care pot vedea povestea completă a acestor animale. Nu doar partea care ține de salvare, ci și ceea ce urmează după ce descoperim că acești căței nu își vor găsi o familie proprie.
Adopțiile la distanță sunt o altă modalitate extraordinară pentru a ne asigura că avem fondurile necesare pentru întreținerea acestor căței. Ele există ca opțiune și pentru alți căței din adăpostul nostru, deoarece multe persoane își doresc să ajute, dar nu au cum să facă mai mult.
Faptul că avem această politică a atras în jurul nostru exact persoanele de care aveam nevoie: pe cele care știu că nu este suficient să te opui unui lucru fără a contribui sau a face vreun efort pentru a susține alternativa. Întreținerea într-un adăpost a unui câine neadoptabil până la sfârșitul vieții lui este la fel de nobilă precum adopția lui. Iar noi le suntem extrem de recunoscători celor care ne dau șansa asta.
